Orasul gazda

Localizare: Craiova, resedinta judetului Dolj, numita si „capitala Olteniei” este situată în sudul României, pe malul stâng al Jiului, la iesirea acestuia din regiunea deluroasă, la o altitudine cuprinsă între 75 si 116m. Orasul este asezat aproximativ în centrul Olteniei, la o distantă de 227 km de Bucuresti si 68 km de Dunăre.

Populatie: Craiova are o populatie de 299 600 locuitori (2008), în timp ce zona metropolitană a Craiovei numară în jur de 370 000 locuitori (2006). Conform datelor furnizate de Primăria Craiova 2005, 99,2% din populatie este de etnie română, 0,74% tigani, 0,1% alte nationalităti. Populatia este sub aspect confesional majoritar ortodoxă (97,9%), existând însă si o mică dar veche comunitate romano-catolică (0,4%). La acestia se adaugă adventistii (0,3%), crestinii după evanghelie (0,2%), penticostalii (0,2%) si greco-catolici (0,1%).

Repere istorice: Conditiile naturale de care a beneficiat Craiova ca asezare au favorizat permanenta vietuirii populatiei in aceste locuri si succesiunea civilizatiilor: pretracica, traco-dacica, geto-dacica, daco-romana, daco-romana-bizantina si, mai apoi, romaneasca. În Craiova de azi se află ruinele străvechii resedinte a tribului geto-dac al Pelilor, Pelendava, încă din perioada 400-350 î.C. Aceasta a fost atestată documentar pentru prima oară pe Tabula Peutingeriana.

Sub acest nume, asezarea Craiovei apare mai întâi în inscriptia de pe mormântul lui Vladislav I, apoi la 1 iunie 1475, într-un hrisov al domnului Laiotă Basarab.

O parte a istoricilor, în frunte cu Nicolae Iorga, Bogdan Petriceicu-Hasdeu si Alexandru D. Xenopol consideră că pe teritoriul de azi al Craiovei a fost teatrul bătăliei de la Rovine din timpul lui Mircea cel Bătrân. La sfârsitul secolului al XV-lea, Craiova era un târg, întins pe mosia puternicilor boieri Craiovesti si a Basarabilor.

Apărută in ultimele decenii ale secolului al XV-lea, Marea Bănie de Craiova a devenit într-un timp relativ scurt cea de-a doua institutie politică a tării ca importantă, după domnie.

În timpul lui Mihai Viteazul, Craiova a cunoscut o puternică înflorire, izvoare contemporane prezentând orasul ca un important centru politic si militar. Craiova a fost în evul mediu si un centru cu un important rol militar si strategic, fiind un loc de grupare sau regrupare a fortelor militare si centru de declansare a actiunilor antiotomane.

Între 1770-1771, Craiova devine capitala Tării Românesti. Bucurestiul era disputat între ostile rusesti si cele turcesti; iar capitala Tării Românesti este mutată la Craiova, domnul Emanuel Giani-Ruset urmărind de aici desfăsurarea ostilitătilor.

În timpul revolutiei de la 1821 Craiova devine bază militară pentru pandurii condusi de Tudor Vladimirescu.

Un rol deosebit de important în pregatirea si desfăsurarea Revolutiei de la 1848 avea să-l aiba corpul profesoral de la Scoala Centrală din Craiova, în frunte cu Ioan Maiorescu.

Dintre revolutionarii care aveau sa detină un rol marcant în desfăsurarea evenimentelor revolutionare la Craiova se impun Gheorghe Magheru si Costache Romanescu care au intrat după 1845 în rândurile societătii secrete cu caracter politic "Frătia".

În primăvara anului 1857 s-a constituit la Craiova, Comitetul Unionist, în rândul căruia se remarcau fostii luptători de la 1848: Petrache Cernătescu, Emanoil Chinezu, Gheorghe Chitu, s. a.

La 9 octombrie 1857 Adunarea Ad-hoc a Tării Românesti a votat în unanimitate pentru Unirea Principatelor. A doua zi, seara, peste 5-6000 de oameni din toate clasele societătii se adunasera la flacăra tortelor si ovationau. Participând la această istorică manifestatie, pictorul Theodor Aman avea s-o imortalizeze în celebrul său tablou.

În 1913 în timpul guvernului Titu Maiorescu se semnează tratatul de pace prin care se încheie Războiul balcanic, tratat cunoscut în istorie sub numele de "Pacea de la Craiova".

În anii neutralitătii (1914-1916), Craiova a devenit un puternic centru militar, aici fiind cartierul general al "Armatei I".

În 1940 Craiova devine locul "conferintei romano-bulgare", în urma discutiilor româno-bulgare de la Craiova, s-a semnat un tratat, în 7 septembrie 1940, prin care sudul Dobrogei (Cadrilaterul) revenea Bulgariei.

Astăzi, Craiova este un important centru economic si universitar-cultural.

Cultura: Craiova este al doilea oras, după Bucuresti, după numarul de constructii vechi: biserici, case si palate boieresti sau alte constructii laice.

Clădirea care adăposteste muzeul a fost ridicată în 1896 după planurile arhitectului francez Paul Gotereau. Unul din principalele puncte de interes ale muzeului este reprezentat de galeria care expune câteva din operele marelui sculptor Constantin Brâncusi. Lucrările expuse aici datează din prima perioadă de creatie a artistului, care a urmat Scoala de Arte si Meserii din Craiova. În cele două săli ale muzeului afectate cabinetului Constantin Brâncusi sunt expuse sase lucrări: "Sărutul" - realizat în piatră în 1907, "Vitellius" - cea mai veche lucrare a sculptorului, realizată în 1898 din ghips, "Tors de femeie" - lucrare din marmură ce datează din 1909, "Orgoliul" - executat în 1905, "Cap de băiat" realizat în 1906, "Domnisoara Pogany", "Scaun" si respectiv "Ecorseul" - executat în ghips în 1902.

Muzeul Olteniei este unul dintre cele mai cunoscute muzee ale orasului. Înfiintat în 1915, muzeul este organizat în 3 sectii: etnografie, istorie si stiintele naturii. Muzeul dispune de un bogat patrimoniu ce cuprinde colectii de numismatică si arheologie precum si diverse obiecte si documente ce ilustrează principalele evenimente istorice ale acestor meleaguri. Muzeul a fost organizat pe baza donatiilor făcute în 1908.

Biserica Madona Dudu, catedrala Maicii Domnului, este un adevărat loc de pelerinaj. Ridicată între anii 1750 - 1756, biserica a fost refacută în 1844 după ce a fost distrusă de cutremurul din 1831. Pictura bisericii poartă semnatura lui Gheorghe Tătărescu.

Cea mai veche constructie din zona Craiovei care s-a păstrat, atestată ca atare, este mânăstirea Cosuna - Bucovătul Vechi. Ea se înscrie în categoria constructiilor religioase-monumente din Tara Românească. O veche cartografiere sustine că mănăstirea ar fi fost zidită în 1483.

O altă biserică importantă este biserica Jitianu, ctitorie a lui Serban Voievod (1654 - 1658). Biserica a fost restaurată în 1717, 1852, 1910, 1926 si 1958. Astăzi, în interiorul clădirii civile a mănăstirii se află o bogata colectie de odoare ale artei medievale din Oltenia.

Catedrala Sfântul Dumitru, protectorul orasului Craiova, care apare si pe blazonul orasului. Ridicată pe locul unei biserici mai vechi ctitorită de boierii Craiovesti la sfârsitul secolului al XV-lea(1483) sau începutul secolului al XVI-lea, Biserica Domnească este considerată a fi opera lui Matei Basarab - după cele scrise în pisania din 1652.

Casa Băniei este cea mai veche clădire laică existentă azi în oras, datând din anul 1699; după aprecierile istoricilor de artă, ea continuă una mai veche, din secolul al XV-lea, clădită de Barbu Craiovescu. Refăcută de Constantin Brâncoveanu, Casa Baniei are două nivele, cu camere cu bolti de cărămidă la parter, cu camere si cerdace la etaj. Aici se aduna divanul Craiovei.

După 1800 se încearcă o sistematizare a orasului: se pavează principalele străzi cu bazalt artificial, gresie de Yvoir sau porfir aduse din Elvetia, Franta sau Belgia; se fac trotuare, iar pe marginea acestora se plantează pomi.

În 1854 se introduce iluminatul public, prin lămpi cu ulei de rapită, apoi începând cu anul 1858 se folosesc lămpi cu petrol, pentru ca în 1887, la Teatrul Theodorini, să se aprindă primele becuri electrice, iar din 1896 orasul să aibă propria sa uzină electrică.

Noile clădiri sunt construite în diferite stiluri: renastere, baroc, clasic, neoclasic, romantic, romanesc, de către arhitecti francezi, italieni, nemti sau români. În plastica arhitecturală domină formele caracteristice eclectismului european, în special academismul francez.

O ilustrare a acestui stil la Craiova o constituie "Palatul Jean Mihail" realizat între anii 1899 - 1907 de către arhitectul francez Paul Gottereau, la cererea lui Constantin Mihail - unul dintre cei mai bogati oameni ai României din acele vremuri. Palatul era conceput pentru a servi ca locuintă particulara. La constructia sa s-au folosit materiale de cea mai bună calitate: valoroasa stucatură, în parte aurită, luminatoarele, oglinzile venetiene, plafoanele pictate, candelabrele din cristal de Murano, coloanele, scările din marmură de Carrara, peretii tapisati cu mătase de Lyon, lambriurile, mobilierul stil, feroneria, toate dădeau încăperilor un aer de elegantă si gust rafinat. Palatul a fost acoperit cu ardezie si dotat de la început cu instalatie electrică si încălzire centrală.

Palatul Vorvorenilor - actualul sediu al Mitropoliei Olteniei - este un palat cu aspect impresionant, realizat după planurile arhitectului D. Maimarolu; el prezintă influenta mai târzie a Renasterii franceze, caracterizată prin acoperisuri mansardate, multitudine de ornamentări si stucaturi, respectiv interioare bogat decorate.

Realizarea fostului Palat de Justitie (astăzi sediul central al Universitătii) a fost proiectată, în 1890, de arhitectul Ion Socolescu. Edificiul este o ilustrare a neoclasicismului în arhitectură.

O altă constructie deosebită este clădirea fostei Bănci a Comertului, acum sediul Primăriei Craiovei. Proiectată de arhitectul Ion Mincu, este terminată în 1916 de către elevul său Constantin Iotzu. Clădirea are un interior bogat decorat cu stucaturi, vitrouri, mozaicuri venetiene si grilaje de fier forjat.

O constructie interesantă, viguroasă, cu caractere arhitectonice populare, este fostul Palat Administrativ, astăzi sediul Prefecturii si Consiliului Judetean Dolj. Operă a arhitectului Petre Antonescu, această clădire a fost realizată între anii 1912-1913.

Dintre realizările contemporane trebuie amintit noul edificiu al Teatrului National, inaugurat în 1973, aflat printre primele trei teatre din România, Filarmonica de Stat "Oltenia", înfiintată în 1947 (gazda unor festivaluri nationale si internationale de renume), precum si Teatrul de Operă si Operetă "Elena Theodorini" (fostul Teatru Liric).

● Petrache Poenaru (1799-1875), fondatorul colegiilor nationale din Bucuresti si Craiova, organizatorul învătmântului national românesc, inventatorul tocului rezervor, brevetat de guvernul francez în mai 1827. În tinerete a fost pandur în armata lui Tudor Vladimirescu (sef al cancelariei si contopistilor), "foaia de propagandă" a armatei lui Tudor Vladimirescu, apărută la initiativa sa, a însemnat si primul ziar românesc. Steagul national al României în forma actuală, a fost conceput de Petrache Poenaru, după modelul francez. La intrarea armatei lui Tudor Vladimirescu în Bucuresti, Tudor a purtat pentru prima dată, tricolorul actual, preluat apoi de pasoptisti. Flamura steagului armatei pandurilor fusese până atunci alcătuită din două bucăti de mătase, una albă si cealaltă albastră, cusute pe margini cu ciucuri rosii, galbeni si albastri.

• Diplomatul Nicolae Titulescu, unicul diplomat din lume ales de doua ori presedinte al Ligii Natiunilor (în 1930 si 1931).
• Gogu Constantinescu, părintele sonicitătii
• Henri Coandă, inventorul avionului cu reactie, a fundamentat efectul Coandă, important membru al Academiei Regale Britanice
• Horia Macellariu, contraamiral român, care a luptat în cel de-al doilea război mondial
• Matematicienii Gheorghe Titeica si Traian Lalescu
• Astronomul Nicolae Coculescu, fondatorul Observatorului Astronomic din Bucuresti
• Medicii Dimitrie Gerota, Demetru Paulian
• Nicolae Vasilescu-Karpen, om de stiintă, fizician, inginer si inventator.
• Scriitori: Alexandru Macedonski, Ion Minulescu, Adrian Păunescu, Traian Demetrescu, Gib I. Mihăescu, Alexandru Mitru, Marin Sorescu
• Filozoful Constantin Rădulescu-Motru
• Constantin Brâncusi a urmat Scoala de arte si meserii din Craiova (între anii 1894 - 1898)
• Pictorii: Theodor Aman, Constantin Lecca, Dumitru Anghel, Eustatiu Stoenescu, Ion Tuculescu, Corneliu Baba, Francisc Sirato
• Compozitorii Ion Vasilescu, Virgil Popescu (compozitor)
• Jean Negulescu, regizor, scenarist, actor, producător
• Titu Maiorescu (1840 - 1917) academician, avocat, critic literar, eseist, estetician, filozof, pedagog, politician si scriitor român, prim-ministru al României între 1912 si 1914, ministru de interne, membru fondator al Academiei Române, personalitate remarcabilă a României sfârsitului secolului al XIX-lea si începutului secolului XX.
• Ludovic Mrazek (1867 - 1944), om de stiintă român, specialist în geologie si în exploatarea petrolului, membru al Academiei Române
• Dan Sava (1966-1999), umorist român, membru al grupului de umor Vacanta Mare (1988-1999)
• Adriana Iliescu, cea mai vârstnică mamă din lume.

• 100. Electroputere – Centru – Calea Bucuresti – Craiovita Nouă – Peco Severinului
• 101. Daewoo – Electroputere – Centru – Calea Bucuresti – Craiovita Nouă – Peco Severinului – CLF.
• 102. Daewoo – Electroputere – Centru – Calea Bucuresti – Craiovita Nouă – Peco Severinului – CLF – Termocentrala Isalnita.

• Autobuze
• 1. Gară - Centru Oltet – Românesti
• 1R. 1R. Craiovita Nouă - Gară - Rocada - Parc - Spitalul 1 - Stadionul Tineretului - Fac. Agronomie - Lic. Chimie - Craiovita Nouă
• 2. Cernele - Teatrul National - Calea Bucuresti - MAT S.A
• 2b. Cernele - Teatrul National - Piata Centrală
• 3. Craiovita Nouă - Teatrul National - Str. Caracal - Complex Banie – ITMA
• 3R. Craiovita Nouă - Râului - Autogara Sud
• 4. Centru – Preajba
• 5. Centru – Preajba
• 6. Craiovita Nouă - Liceul de Chimie - Centru - Parc - Spitalul nr.1
• 9. Craiovita Nouă - Teatrul National - Lapus – Metro
• 13. Casa Tineretului - Brazda - Gară – Electroputere
• 14. MAT SA - Centru Oltet - Spitalul nr. 1 - Pod Jiu
• 14b. Pod Jiu - Centru Oltet - Piata Centrală – Simnic
• 23b. Centru Oltet - Gară – Dezbenzinare
• 24. Românesti - Centru Oltet - Spaniei - Rovine - Lăpus Arges
• 25. Gară - Brazda lui Novac - Centru Oltet – Siloz
• 29. Bucovăt - Centru Oltet - Brazda – Gară
• 29b. Bucovăt - Centru Oltet

Harta Craiovei (click aici)